Articole/Știri - DIVORȚUL și NUMELE (după divorț) - avocat Oradea specializat în Dr. Familiei

1.DIVORȚUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ ( la “Primărie”) – doar prin acord și fără copii minori
(a)soții pot divorța pe cale administrativă, în situația în care aceștia se înțeleg cu privire la numele pe care urmează să îl poarte fiecare după desfacerea căsătoriei și dacă nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați;
(b)cerere de divorț pe cale administrativă face în scris, se depune şi se semnează personal (nu se poate în lipsa soților) de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor; 
(c)legea conferă soților un termen de reflecție de 30 de zile (calculat de la data depunerii cererii) în care aceștia se pot răzgândi – de aici rezultă faptul că, pentru finalizarea procedurii divorțului pe cale administrativă, soții vor trebui să se prezinte de 2 (două) ori în fața ofițerului de stare civilă;
(d)ofițerul de stare civilă nu poate dispune în ceea ce privește folosința locuinței comune și nici asupra partajului bunurilor comune;

2.DIVORȚUL PE CALE NOTARIALĂ – doar prin acord asupra tuturor aspectelor, indiferent dacă există sau nu copii minori
2.1. DIVORȚUL PE CALE NOTARIALĂ – în situația în care soții nu au copii minori rezultați din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
(a)în această ipoteză, situația este relativ simplă, astfel încât, în fața notarului public, soții vor trebui să își exprime consimțământul în ceea ce privește desfacerea căsătoriei și numele pe care acesta îl vor purta după desfacerea căsătoriei;

2.2.DIVORȚUL PE CALE NOTARIALĂ – în situația în care soții au copii minori rezultați din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
(a) în această ipoteză, soții trebuie să convină asupra tuturor aspectelor referitoare la divorț, numele după desfacerea căsătoriei, modul de exercitare al autorității părintești (exclusiv în comun), locuința minorilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorii (“programul de vizită”), stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare etc (“pensia de întreținere”). ÎN SITUAȚIA ÎN CARE SOȚII NU SE ÎNȚELEG CU PRIVIRE LA ASPECTELE SUS INDICATE, notarul public nu va putea trece la finalizarea procedurii, va respinge cererea și va îndruma părțile către instanța de judecată;
PROCEDURA DIVORȚULUI PE CALE NOTARIALĂ – scurte explicații.
(a) din punct de vedere al competenței, procedura notarială este de competența notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei sau a Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor;
(b) soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate menţiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii. După înregistrarea cererii notarul acordă soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii. De aici rezultă faptul că, pentru finalizarea procedurii divorțului pe cale notarială, soții vor trebui să se prezinte de 2 (două) ori în fața acestuia;
(c) În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială. *dacă din conținutul raportului de anchetă social reiese că acordul soților nu este în interesul superior al minorilor, notarul public va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și va îndruma soții să se adreseze instanței de judecată;
(d) după expirarea termenului de reflecție, dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii minori, notarul public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, încheiere prin care constată că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei. După admiterea cererii de divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor;
! ATRAGEM ATENȚIA – din punctul nostru de vedere, consultanța juridică prin avocat respectiv asistarea în fața notarului public în cadrul procedurii divorțului pe cale notarială ar trebui să fie înțeleasă ca obligatorie, în special datorită consecințelor pe termen scurt, mediu și lung care pot apărea în situația probabilă (probabilitate ridicată) a iscării unor discuții între părți;
Pentru a consulta un avocat (Oradea) specializat în dreptul familiei, ne puteți contacta- click aici: avocat Oradea specializat în dreptul familiei.

3.DIVORȚUL PE CALE JUDICIARĂ (instanța de judecată)
(a) în situația în care soții nu aleg calea administrativă (când este posibil) sau calea notarială, aceștia se pot adresa instanței de judecată;
(b) soții pot alege direct calea divorțului judiciar (prin instanță) și cu soluționarea cererilor accesorii (nume, exercitarea autorității părintești, locuința minorilor, modalitatea de exercitare a legăturilor personale, pensia de întreținere) chiar dacă aceștia își exprimă consimțământul/sunt de acord cu toate capetele de cerere relative la divorț;
(c) pe cale judiciară, divorțul poate fi pronunțat chiar și în situația în care unul dintre soți nu este de acord, nu dorește sau nu se prezintă la proces sau în situația în care locuiește în străinătate;
(d) ca regulă, instanța competentă să judece cererea de divorț este JUDECĂTORIA în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților (prin sintagma “cea din urmă locuință comună a soților” se înțelege imobilul în care soții au locuit efectiv, chiar dacă nu au avut legal stabilit domiciliul sau reședința în acel lor). Prin excepție, în situația în care soții nu au avut o locuință comună (după încheierea căsătoriei nu au conviețuit în același loc) sau dacă niciunul dintre aceștia nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, cererea se va judeca de către instanța (judecătoria) din circumscripția unde locuiește pârâtul iar, în situația în care pârâtul nu mai locuiește în țară (și competența aparține instanțelor din România), cererea se va judeca de instanța (judecătoria) din circumscripția unde locuiește reclamantul. Dacă niciunul dintre aceștia nu mai locuiește în România, prin acord se poate alege orice judecătorie iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea se va soluționa de Judecătoria Sectorului 5 din București;
(e) MOTIVELE DE DIVORȚ sunt următoarele:
(e.1.) În situația în care, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav afectate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
MOTIVELE TEMEINICE DE DIVORȚ – din punctul nostru de vedere (și în concordanță cu majoritatea hotărârilor judecătorești), motive temeinice pot fi acelea care afectează grav conviețuirea soților și care fac aproape imposibil traiul comun, cum ar fi: infidelitate, consum de alcool, consum de substanțe psihoactive/stupefiante, perseverență infracțională, practicarea jocurilor de noroc, diverse forme ale violenței (fizice, psihice, emoționale, financiare etc;
    * atitudinea violentă (violență fizică, verbală, psihică etc) a unuia dintre soți reprezintă un motiv temeinic pentru desfacerea căsătoriei. Apreciem că, pentru anumite motive temeinice [între care, cu titlu de exemplu enumerăn: actele de violență fizică (indiferent de natura, numărul sau repetitivitatea acestora)]; violența verbală, psihologică constând în amenințări cu moartea, cu acte de agresiune, șantajul etc, instanța va trebui să pronunțe desfacerea căsătoriei indiferent dacă motivele invocate au avut caracter unitar (au fost săvârșite o singură dată) sau continuu.
**important de știut este că nu toate neînțelegerile cu caracter ocazional sau temporar ivite în viața conjugală se circumscriu motivului de divorț analizat ( ex. instanța nu va pronunța divorțul în situația în care unul dintre soți invocă ca motiv „temeinicˮ faptul că ciroba a fost servită rece, iarba din curtea casei nu a fost tăiată vinerea sau alte asemenea circumstanțe ).
(e.2.)La cererea unui dintra soți, după o separare (despărțire) în fapt care a durat cel puțin 2 (doi) ani;
- în această situație, divorțul se pronunță din culpa celui care formulează cererea de divorț;
(e.3.) La cererea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei;
- divorțul pentru motive de sănătate se pronunță de instanța de judecată la cererea soțului bolnav;
(f) soțul nevinovat care suferă un prejudiciu moral sau material cauzat de divorț poate pretinde de la soțul vinovat să îl despăgubească, acest drept fiind distinct de prestația compensatorie. Acordarea despăgubirilor nu este posibilă în cazul divorțului prin acordul soților. Solicitarea de daune morale/materiale trebuie realizată prin cererea de divorț, o eventuală cerere pe cale separată ulterioară pronunțării divorțului nu este posibilă;
(g) în cazul în care ați fost căsătorit/ă cel puțin 20 ani, iar divorțul se pronunță din culpa soțului pârât, puteți solicita și beneficia de o prestație care să compenseze (denumită prestație compensatorie) pe cât posibil un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale soțului care nu se face vinovat de desfacerea căsătoriei. 

(2) NUMELE (după divorț) – avocat Oradea specializat în Dr. Familie
(a) la momentul desfacerii căsătoriei, cu privire la numele după divorț există următoarele opțiuni:
(a.1.) PĂSTRAEA NUMELUI – în situația în care soții se înțeleg în această privință, convenind asupra păstrării numelui purtat în timpul căsătoriei;
(a.2.) PĂSTRAEA NUMELUI – în situația în care, chiar în lipsa unui acord al celuilalt soț, pentru motive temeinice, instanța a încuviințat ca soțul să poarte numele avut în timpul căsătoriei;
* în ceea ce privește existența unor motive temeinice în baza cărora instanța să încuviințeze păstrarea numelui, acestea vor fi avute în vedere, de la caz la caz, de către instanța de judecată, neexistând o enumerare a acestora și nicio altă dispoziție legală care să le definească sau reglementeze. Totuți, în practica instanțelor de judecată, motive întemeiate au fost apreciate ca fiind: activitatea publicistică/academică, notorietate publică, notorietatea profesională, perioada lungă de timp în care părțile au fost căsătorite, păstrarea aceluiași nume cu cel al copilului (cu importanta precizare că, față de considerentele Deciziei nr. 96/2013 a CCR, în această situație, lucrurile pot fi private nuanțat și apreciate în mod diferit de către judecător);
(a.3.) REVENIREA LA NUMELE ANTERIOR CĂSĂTORIEI – în situația în care soții nu se înțeleg în această privință sau în situația în care instanța de judecată nu a încuviințat păstrarea numelui;