Articole/Știri - AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ și LOCUINȚA COPIILOR (după divorț) - avocat Oradea specializat în Dr. Familiei

(I)Autoritatea părintească – ce înseamnă autoritatea părintească și cum se exercită aceasta?
(a) autoritatea părintească (cunoscută în limbaj popular drept “CUSTODIA”) reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și care, ca regulă, aparțin în mod egal ambilor părinți. 
(b) Autoritatea părintească exercitată în comun de ambii părinți – astfel cum am menționat mai sus, ca și regulă, autoritatea părintească, în cazul unui divorț, va fi exercitată în comun de către ambii părinți [pe scurt și la fel de popular spus, ambii părinți vor avea drepturi și obligații în ceea ce privește deciziile importante în privința copiilor cum ar fi (le amintim pe cele mai uzuale)]: înscrierea la unitatea de învățământ, întocmirea actelor de stare civilă, acordul pentru ieșirea copilului din țară, alegerea medicului de familie etc;
(c)Autoritatea părintească exercitată în mod exclusiv de unul dintre părinți – pentru motive temeinice și dacă este în interesul superior al copilului (deci, în esență, ne putem gândi la situații excepționale), instanța de judecată hotărăște (nicio altă instituție/autoritate etc nu poate hotărî asupra acestui aspect) ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți;
    *Codul civil nu prevede în mod expres care sunt aceste situații excepționale sau motive temeinice cu excepția art. 507 Cod civil care privește situația în care unul dintre părinți este decedat, declarat judecătorește mort, beneficiează de tutelă special, este decăzut sau din orice alte motive nu își poate exprima voința) în care autoritatea părintească se va exercita în mod exclusiv doar de către unul dintre părinți, situație în care, practic, de la caz la caz, judecătorului îî revine importanta analiză a motivelor respectiv de a pronunța o hotărâre care să întoarcă prezumția de exercitare în comun a autorității;
    **Totuși, din conținutul unui alt act normativ aplicabil în materia dreptului familiei (Legea nr. 272/2004 se pot desprinde 2 (două) chestiuni extrem de utile:
    - se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorităţii părinteşti a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinţilor de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti;
-din modul de reglementare al Legii nr. 272/2004 se desprind și alte criterii care pot fi avute/trebuie avute (în unele situații) în vedere de către judecător. Dintre acestea, cele mai relevante ar fi: vârsta minorului, starea de sănătate, situația materială, atașamentul/afecțiunea manifestată, posibilitatea concretă a părinților de a se ocupa/a petrece timp efectiv cu minorii, comportamentul părinților, posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală, condițiile locative etc.
     ***în rezumat reamintim faptul că, regula este reprezentată de exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți în timp ce exercitarea autorității părintești în mod exclusiv reprezintă excepția. Criteriile/motivele care impun exercitarea autorității părintești vor fi evaluate de către judecătorul cauzei în mod concret, pentru fiecare cauză dedusă judecății în parte, fără a se putea stabili un tipar.

(II)Locuința minorilor după divorț și „programul de vizită” (dreptul de a avea legături personale cu minorii)- cu cine rămân să locuiască copii după divorț?
(a)În situațiile în care părinții se înțeleg, locuința copilului respectiv dreptul celuilalt părinte de a avea legături personale cu copilul (“Programul de vizită”) se pot stabili de comun acord, cu importanta precizare conform căreia, această “alegere” trebuie să corespundă principiului interesului superior al copilului;
(b)În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta nu corespunde principiului interesului superior al copilului, instanța de judecată, odată cu pronunțarea divorțului părinților, va stabili locuința minorului la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic cu importanta precizare conform căreia, dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța de judecată va stabili locuința la unul dintre aceștia, urmând ca, părintele separat (nerezident) să aibă dreptul de a avea legături personale cu copilul (aspect cunoscut sub denumirea de “program de vizită” );
(c)Pentru a stabili dacă locuința copilului va fi stabilită la unul sau la altul dintre părinți, de la caz la caz, judecătorul va aprecia în funcție de situația concretă din cauza dedusă judecății, hotărârea urmând să fie pronunțată în interesul superior al copilului Ca și puncte de reper, considerăm că în practica judiciară (cauze soluționate de instanțele de judecată) au fost punctate anumite criterii, printre care amintim: vârsta minorului, starea de sănătate, situația materială, atașamentul/afecțiunea manifestată, posibilitatea concretă a părinților de a se ocupa/a petrece timp efectiv cu minorii, comportamentul părinților, posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală, condițiile locative etc;
(d)LOCUINȚA/ MĂSURILE CU PRIVIRE LA COPII SE POT MODIFICA- chiar dacă a fost stabilită locuința copilului la unui dintre părinți respect a fost pronunțată o soluție prin care s-a dispus asupra modalității de exercitare a dreptului părintelui nerezident de a avea legături personale cu copilul, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de judecată poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați cu privire la copii lor minori;